„Și de când nu ne-am văzut, multă vreme a trecut.” Nu țin minte de unde e această frază ori dacă originalul coincide cu ce am scris eu, dar se potrivește de minune acestei pauze îndelungate pe care am avut-o aici.
Am vrut să mă reîntorc cu un alt articol, dar socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Am dat-o pe proverbe, dar cine mă poate judeca? Mi-a fost dor!
Nu am să o întind mult cu introducerea și o să trec direct la subiect. Cum apare o carte? Voi scrie aici experiența mea. Probabil, asta nu va coincide cu metoda de lucru a altor autori. Dar, orice experiență e unică.
O carte, cum probabil v-ați dat seama, pornește de la o idee. O scânteie care apare într-o secundă de inspirație. La mine a venit în urma unei discuții cu fetița mea de 5 ani, Alina. Mi-am spus: „Trebuie să scriu asta neapărat, altfel o să uit!”
Mi-am culcat copiii și am deschis „notițe” pe telefon.
Pe la mijloc de noapte, am scris tot ce se învârtea în cap. Istoria povestită Alinei, apoi o idee legată de integrarea ei, apoi încă una. În euforia momentului, i-am spus soțului: „Încă nu mă culc, scriu o carte!”
Am trântit fraza fără ca măcar să mă gândesc la context și la ce ar însemna asta. Era o dorință ascunsă și nici măcar mie nu mi-o spuneam cu voce tare. De aici, ar trebui să ne reamintim, încă odată, de puterea cuvântului și a gândului. Ce spunem, are putere.
După ce am scris și încă eram în euforia momentului, am decis să acționez. De asta, a doua zi m-am așezat la calculator și m-am apucat să lucrez asupra a ceea ce aveam deja. Am folosit numele Alinei pe post de personaj. Nu m-am putut abține. De asta, această viitoare carte, o simt ca o declarație de dragoste pentru fetița mea. Plus, își are și ea meritul în inspirația mamei.
Am integrat istoria într-un dialog. Așa a apărut al doilea personaj, o fetiță pe nume Laura. Care, mai târziu, s-a transformat în băiat. Cum se numește personajul nou nouț? E secret de stat! Acest mister îl aflați din carte.
Am avut două variante din care să aleg
După ce m-am documentat în legătură cu posibilitățile de a-mi publica povestirea, am avut de ales două variante. Să fiu pe cont propriu ori să apelez la o editură. Am pornit de la faptul că sunt începătoare în domeniu și nu am o vizibilitate mare. Nu cunoșteam toate aspectele sau procesul de lucru. Așa, în cale mi-a apărut editura Bestseller și le-am scris un email.
Pentru o carte e nevoie de bani. Și aici, se pun pe balanță toate plusurile și minusurile. O carte, e ca un mic start up, apar gânduri diverse: dacă va prezenta interes, dacă va fi citită, apreciată. E textul destul de bun? Gânduri care apar și azi în capul meu. Dar, uneori e nevoie de un pic de curaj.
O carte pentru copii are nevoie de un ilustrator
În cazul unei cărți pentru copii, e nevoie de un ilustrator, ca povestea și personajele să prindă viață. Aici, nu există doar munca autorului. E o muncă de echipă dintre autor, ilustrator și un redactor care are grijă ca în text să nu se găsească greșeli, litere mâncate, virgule lipsă și multe altele.
Un ilustrator trebuie să se potrivească perfect cu autorul. Relația aceasta este importantă. Ideile, viziunile și stilul trebuie să coincidă. E necesar să se formeze o simbioză perfectă, altfel nu merge. Desigur, o bună comunicare trebuie să fie și cu redactorul.
Apoi, textul se împarte pentru viitoarele pagini și nebunia începe.
Eu cred, că în jurul povestirii mele, scrisă la o bucată de noapte, s-a format o echipă bună. Eu, Anastasia Colotinschi și Daniela Rusu, ne potrivim perfect ca gânduri, idei și viziune asupra viitoarei cărți.
La ce etapă ne aflăm acum
La moment, eu lucrez la rescrierea finalului. Mi-a venit ideea de curând și mi se pare una bună. Schimbările nu sunt rele. Să renunți la ceva în favoarea unei schimbări e bine. Așa se lustruiește textul.
Anastasia lucrează intens la ultimele ilustrații. Totuși, e nevoie de timp pentru ca acestea să prindă formă și culoare.
Încheiere
Va fi și partea a doua a acestui articol, în care voi da mai multe detalii despre personaje, subiect, impresii și experiență. Textul și ilustrațiile sunt doar jumătate de drum. Deși, ca timp, e cea mai lungă etapă.
P.S. Dacă am uitat ceva sau aveți întrebări, îmi puteți lăsa un mesaj. Răspund cu mare drag.
Sunt convinsă că va fi o carte reușită și îndrăgită de cititori!