De ce soțul nu trebuie să te ajute cu copiii?

Mă întâlnisem cu o cunoștință într-un magazin și între schimbul de fraze de politețe, a răsunat întrebarea:

• Cu cine ai lăsat copilul?
• A rămas cu tatăl lui!
• Da?! Și vrea să stea cu copilul? Ce bravo!

Ce e în neregulă în acest dialog? Am mai citit postări de la alte mame (cu care sunt 100% de acord) despre implicarea taților în educarea copiilor. Se crease senzația că e depășit și consumat subiectul ăsta. Totuși, eu încă mai am astfel de discuții și întrebări. Alte mame, sunt sigură, la fel.

Și ce e cel mai „curios”, este că așa mesaje și întrebări vin de la alte femei. Mame care or la moment au copil mic, or au avut și ele cândva un copil mic.

Aici am putea vorbi despre două categorii de femei-mame. Cele care și-au crescut deja copiii și au trăit și trăiesc cu convingerea: copil = mamă și punct. Și mame tinere care trăiesc la moment cu această convingere, insuflată probabil de atotștiutoare cu experiență. Aici, a se citi cu sarcasm!

Propun să lăsăm toate „argumentele” despre importanța mamei în viața copilului într-o parte. Să analizăm ce înseamnă fraza: „Soțul e de acord să stea cu copiii?” Când l-ați conceput, nu și-a dat acordul?

Sunt și copiii lui. Soțul nu trebuie să te ajute cu copiii. El trebuie să-și îndeplinească rolul de părinte. E dreptul și obligația lui să aibă grijă de copii. Exact așa cum e dreptul și obligația ta, ca mamă.

Să vă spun cinci „argumente” care nu le permit bărbaților să aibă grijă de copiii lor:

1. Tatăl muncește ca să aducă banii în casă. Dacă tatăl muncește, atunci mama trebuie să stea cu copilul. Or cine muncește nu mai are timp și de copil.
2. Copilul are nevoie doar de mamă. Singurul rol pe care îl are tatăl, este să-l conceapă. Conceperea copilului nu este puțin, e ceva foarte solicitant.
3. Copilul este doar al mamei. Respectiv, este 100% răspunderea ei. Când o rogi pe bunica să stea cu nepotul, ea or este de acord, or nu. Respectiv, și tatăl copilului are opțiunea de a alege să stea sau nu cu copilul. Asta, în fond, nu e obligația lui.
4. Tatăl obosește toată ziua la muncă, iar mama stă acasă și nu face nimic. Lasă măcar de copil să aibă grijă. Ce, sărmanul bărbat încă și de copil să îngrijească?
5. Copilul este obligația mamei. Ea trebuie să-l crească și să-l educe. Iar dacă ceva merge nu așa cum vrea societatea, atunci: „Mama nu te-a educat așa cum trebuie!”

Pe alocuri, aceste argumente se suprapun. Dar, sunt un pic (foarte tare chiar) din evul mediu.

În familie, lucrează cine are posibilitatea de a întreține familia. Dacă soția câștigă mai mulți bani la moment? Care e logica ea să stea acasă? Soțul o poate ajuta și susține, astfel încât familia lor să aibă doar de câștigat.

Dar, dacă soțul aduce bani mai mulți în familie, asta nu înseamnă că își i-a complet obligațiunea de a avea grijă de copil și nu se ocupă de creșterea/educația lui. Or, ce facem dacă femeia vrea să se întoarcă la muncă, până copilul să poată fi dat la grădiniță? Atunci „săracul copil nu mai are mamă!”, o frază foarte populară, apropo.

Copilul are mai mult nevoie de mamă în primele luni de viață, când el e super stresat că a ajuns într-o lume necunoscută. Când are nevoie de laptele matern. Dar, chiar și în aceste luni, tatăl se poate conecta cu propriul copil. Și e total eronat că nu are nevoie și de tată.

Tatăl obosește la muncă, de acord! Dar, mama acasă, obosește în egală măsură, or poate chiar și mai mult. Un copil, într-o zi te poate stoarce complet de energie. Plus, se adaugă treburile casnice, care nu se fac prin magie. Deci, „statul acasă” înseamnă să ai câteva joburi simultan, neplătite. Numai „stat” nu se poate numi, or concediu.

La ce vreau să ajung. În primul rând, o familie înseamnă ajutor și susținere reciprocă. Un cuplu, înseamnă parteneri. Când nu poate unul, poate celălalt. Dacă ambii nu pot? Atunci se caută, împreună, soluții.

Un copil este responsabilitatea ambilor părinți. Copilul nu este doar al mamei, este și al tatei în egală măsură. Așa cum ambii l-ați conceput, așa ambii aveți dreptul și obligația de al crește/educa. De ai oferi dragoste și protecție.