Cât de normal este să „fugim” dintr-un conflict, atunci când rămânem fără argumente? Să aruncăm cu ceva gen: „Nu ai înțeles gluma!”, să ne întoarcem spatele, exact când persoana numai a ajuns la jumătatea frazei în care îți aduce argumentul: „De ce nu e ok?”, și să ieșim.
Dar, cât de ok este să înjosești pe cineva, sub pretextul că e glumă? Să-l ei în derâdere, față de toți și să-l faci momentul tău de glorie. Și tu, nici măcar nu ești cel corect. Dar, nici nu este necesar. Totul depinde de cum pui publicului pe tavă. De cât de bine știi a scoate din context și a manipula cu opinia publică.
Se maschează sub „părerea mea”, absolut tot. Atacul la persoană, despre cum arată sau cum face un om ceva. Critica fără motiv și neargumentată. Și „glumele”! Ele sunt cireașa de pe tort. Aici se râde de cineva, nu împreună cu cineva.
Punerea persoanei în mijloc, ca la circ, arătatul cu degetul și haideți să ne amuzăm un pic, e slăbiciune. Cine o să vă vrea binele, o să vă spună, anumite păreri, în privat. Nu de față cu toți, transformând asta în „gluma zilei”. Or, nu trebuie să răbdăm asta sub nici o formă.
Nu permiteți să vi se încalce limitele
Și aici chiar trebuie de dat reacție. Nu se mai potrivește fraza: „Asta nu e despre mine, asta e despre persoana care vorbește!”, pentru că e vorba de jigniri și înjosiri care ți se aduc. Iar aici trebuie să pui piciorul în prag și să te aperi.
Omul nu a vrut să te jignească, nu. Asta tu nu înțelegi gluma. Asta tu nu ești așa, cum se așteaptă de la tine. Nu ești o persoană comodă! Asta este deranjant și nu mai este vesel nici pentru cine a început așa zisa glumă.
Aș vrea aici să-mi definesc mie noțiunea de glumă și poate te ajut și pe tine, omul din spatele unui ecran care, citește asta acum și aici. Glumă este atunci când se râde împreună cu cineva, nu de cineva. Glumă este atunci când, chiar și glumind pe seama unei persoane, nu încalci limita, nu jignești, nu înjosești.
De multe ori bădărănia și nesimțirea se maschează sub glumă. Iar când dai de înțeles că omul a încălcat limita, acesta se supără. Păi, iată eu sunt de părere că poate să se supere liniștit. Eu nu o să mă las înjosită pentru că aș putea, ripostând, să supăr pe cineva.
Încheiere:
Cum vine că știm să întrecem limite, să ne băgăm în suflet, să venim cu sfaturi eronate și critici neconstructive, iar când ni se spune că am întrecut limita, nu putem spune: „Scuze!”. Nu știm să ne recunoaștem vina sau măcar să privim dintr-un alt unghi, așa zisele sfaturi și glumițe.
Nu lăsați pe nimeni să vă încalce limitele. Voi nu aveți nevoie de frustrări și negativism, doar pentru că nu ați dorit să supărați pe cineva. Omul tot ar fi trebuit să se gândească să nu vă supere. Iar, dacă el nu știe unde îi este locul, fiți voi buni și arătați-i.
