M-am prins la ideea că, un om face din altul un idol. În timp ce, el ar putea fi propriul său idol și exemplu bun de urmat.
Îl pune pe acest om pe un piedestal și se uită la el ca la un tablou frumos pictat. Apoi, dacă persoana (idolul) are o viață aparent fără probleme, el îi bate din palme. Iar dacă s-a îmbolnăvit ori are o perioadă mai grea, zboară în jos de pe piedestal mai repede decât a urcat.
Or, cum a îndrăznit să-și arate imperfecțiunea? Idolul trebuie să fie un exemplu.
Fiecare dintre noi are idolul său. Când te uiți la idol și îți pare că tu nu vei fi niciodată așa. Îți pare ideal. Tu ca el nu vei fi niciodată. De asta și îl venerezi.
Da, ai dreptate! Tu ca el nu vei fi niciodată, dar poți fi ca tine. Ești chiar mai minunat. Bun pentru tine sau cei ce te înconjoară. Bun în felul tău de a fi.
Tu ești unic!
Faci lucrurile diferit și anume asta e special. Pentru că, ăsta e stilul tău. Iar dacă vei continua să nu faci nimic și doar să spui: „Mie nu-mi va ieși la fel, eu nu am atâta experiență, eu nu prea mă pricep, eu nu sunt așa.”, nu te ajută.
Când te crezi inferior cuiva, capeți frustrări. Ia exemplu, dacă te ajută și mergi înainte. Încearcă, descoperă, dă greș, cizelează-te, improvizează.
Spune că cineva e mai bun ca tine, în timp ce încerci și tu să faci ceva. În timp ce încerci să fii mai bun decât „tine” cel de ieri. Nu aștepta că la un moment dat vei deveni la fel sau mai bun ca persoana aceea „perfectă” luată exemplu.
Așteptarea și idolatrizarea asta, fără acțiune, duce la invidie. Începi să te enervezi și să invidiezi pentru că el/ ea e nu știu cum, iar tu tot vrei și nu ai.
Acționează, încearcă și tu! Descoperă-te pe tine! Întrece-te și concurează cu tine. De ce? Pentru că tu, omule, ești unic. Tu nu ești ca nimeni altcineva pe acest pământ. Și tu faci lucrurile diferit, iar asta e minunat.
Nu te compara cu altcineva!
Într-un articol despre comparație între copii am scris despre cum se simt copiii, atunci când sunt comparați. Dar tu cum te simți când ești comparat?
Când te compari cu nu știu ce vedetă sau persoană publică și spui: „Iată persoana aceasta e frumoasă, bogată, inteligentă. Dar eu? Eu nu sunt așa.”, cum te simți? Probabil, te simți prost că nu corespunzi cu exemplul din cap. Te crezi inferior.
Dar, dacă înlocuiești vedeta din capul tău cu tine? Și te compari cu persoana care erai acum jumătate de an, un an? Vezi schimbări?
În concluzie:
Idolatrizăm atât de mult alte persoane, dar uităm să ne idolatrizăm pe noi. Uităm să ne iubim, să ne apreciem, să ne spunem cât de bravo suntem. Uităm să ne batem din palme, când ceva ne reușește. Și să ne ținem în brațe, atunci când vrem să plângem.
Haideți să scoatem schema perfecționismului din cap și să o înlocuim cu o persoană reală, cu noi. Iar atunci când tu ești propriul tău idol. Când ești fanul numărul unu al acestui idol.
Atunci când ești cu el de la început. Când ai trecut cu el prin greutăți. Ai râs și plâns împreună cu el, cu idolul tău. Uitându-te în urmă, vei vedea că acesta a crescut și a realizat atât de multe.
Iar tu, ești el. Ești propriul tău idol.
