Momentul în care ar trebui să dorm, iar eu am deschis laptopul să scriu. Și nici măcar nu am idee ce să scriu. Doar am deschis să-i arăt creierului că sunt ocupată. Sufăr de insomnii uneori, iar în restul timpului nu pot să adorm decât peste vreo oră-două.
E liniște pe blog. Nu am publicat nimic demult. Și când o fac, nu o fac constant. Și vreau să scriu. Apoi, mă gândesc că scriu doar de dragul scrisului. Scriu, pentru că îmi place să înșir litere pe foaie. Dar e greu, pentru că am cam uitat a scrie.
Anii în care am fost doar mamă mi-au băgat scrisul la congelator. Se dezgheață greu.
Am evitat să reîncep a scrie
Scrisul meu e un ghem de ață, iar eu, deși am croșeta în mână, nu știu care ar trebui să fie schema după care ar trebui să mă conduc. Or, poate nu am destul curaj?
Foarte mult timp am evitat să reîncep a scrie. Încercam să evit ceea ce oricum avea să se întâmple. Îmi era frică, scrisul mă va certa pentru că nu l-am practicat atâta timp.
Nu știu de ce m-am temut atât. Până la urmă, cu scrisul am o relație frumoasă. Dar, îmi este greu să reîncep, în caz de pauză. Și sună de parcă încerc să-mi găsesc scuze. Să mă apăr. Dar, stai, nu mă învinovățește nimeni.
Micul meu hater
De fapt, mă justific în fața mea. Eu mă învinovățesc. De asta, tot eu mă apăr. Cel mai mare critic pe care îl am sunt eu.
Micul hater e înăuntrul meu. Îmi transmite mesaje de dojană, de neîncredere, mă critică. Micul trol din interiorul meu prinde putere. Iar eu, încep să fiu tot mai neîncrezătoare în forțele proprii. Alcătuiesc scuze. Mă justific. Mă mint! Să nu spună nimic haterul. Și el iar crește. Cercul vicios s-a închis. Mai departe, e ca în roata hamsterului. Nu îmi mai spun adevărul nici măcar mie.
Dar, ce contează? Să vorbească și să mă judece. Eu îmi voi dezgheța scrisul puțin câte puțin. Cine știe, poate voi inventa o schemă nouă. Apoi, voi trage de ață și voi croșeta.
