Ți s-a întâmplat vreodată să îți expui părerea în fața cuiva și să primești înapoi fraza: „Scuză-mă, dar trăiesc pe acest pământ mai mult decât tine” ? Am senzația că ar exista o regulă neoficială. Atunci când rămân fără argumente, unele persoane fac aluzie la vârstă și astfel se declară „câștigătoare”.
Deci, persoana pur și simplu încearcă să te reducă la tăcere, crezând că ăsta e argumentul care ar trebui să meargă. Adică dacă nu ești corect într-o anumită situație, dar ai anii potriviți, asta te face automat corect în fața celorlați.
Însă, atunci când ai o poziție fermă și o părere bine definită, cu argumentele de rigoare, aceasta nu are valoare pentru că ai doar 20. Cum vine asta?
Dragă om, nu este corect să te ascunzi în spatele anilor pe care-i ai. Este sănătos însă, să fii deschis pentru discuții și pentru criticile constructive. Dacă ai greșit, nu dai vina pe ani, spunând că ești prea tânăr. Spui: „Am greșit. Îmi pare rău!” Când nu ai dreptate, nu te ascunzi în spatele vârstei și te crezi corect, asta nu te îndreptățește.
Este o metodă prin care încerci să îi închizi gura interlocutorului, făcându-l să se simtă inferior din cauza anilor pe care-i are. Dar, asta nu face decât să spună despre tine că nu ai argumente suficiente.
Nu știi să îți recunoști vina sau faptul că nu tu ai dreptate și încerci să sustragi atenția de la subiectul discuției, invocând vârsta drept argument principal. Îmi pare că, are un oarecare grad de bullying, această metodă.
Nu-i spui copilului tău: „Închide gura! Uite ce scoate pe gură! Să mă înveți tu pe mine?” Și exact așa, nu-i spui unui coleg care numai s-a angajat în compania în care tu ești de mult timp: „Nu învață oul pe găină!” or „Eu nu lucrez de azi aici, eu știu mai bine!”
Tot ce contează într-o discuție este gradul de profesionalism și argumentele, nu vârsta, culoarea ochilor, naționalitatea sau ce ai mâncat la micul dejun. Poți avea ani lucrați într-un anumit domeniu, dar să nu reprezinți valoare. Și viceversa!
Da, copilul tău poate fi cu 20-30 de ani mai mic ca tine și te poate învăța lucruri noi. Și dacă recunoști asta, nu înseamnă că te-ai declarat inferior. Din contra, bucură-te că ai un copil ingenios și care a reușit să te învețe pe tine, părintele lui, ceva nou.
E greu, uneori, să recunoaștem că cineva e mai capabil, mai bun, mai rapid ca noi. Reacția care, credem noi, ne salvează este, să-i spunem persoane-i ceva care să o reducă la tăcere.
Dar, nu trebuie să ne simțim inferiori în fața succesului cuiva. Din contra, putem lua exemplu. Poți spune colegului care numai s-a angajat: „Bravo, atât de repede ai reușit să evoluezi. Felicitări!”
Ne-ar plăcea tuturor să trăim într-o lume mai bună. Atunci de ce să nu o construim chiar noi? Asta se poate face prin empatie și respect reciproc.
