De unde luăm inspirație?

Indiferent de sfera de activitate, cu toții avem nevoie de inspirație. Dar, de unde o luăm, atunci când „rezervorul inspirațional” este gol? Îi putem da un mesaj să o invităm în vizită? Or poate un email? NU?!

Voi fi sinceră, nu prea am avut inspirație atunci când am scris acest articol. A fost o singură idee care mi-a venit ca un bec aprins. Am notat-o repede în notițe, dar nu am mai avut timp să o continui.

Acum, când scriu acest text, am ajuns la o concluzie. Uneori, dacă inspirația nu vine singură, trebuie să mergem noi la ea. Ne pornim în căutarea ei și o chemăm să iasă la lumină, oriunde s-ar ascunde.

Uneori, o căutăm prea insistent, atât de insistent, încât, vedem monoton și nu mai știm să o diferențiem în mulțime.

Atunci, ce fac eu? Mă uit la culori noi. Știți, când mirosiți într-un magazin de parfumuri prea multe arome și toate parfumurile sunt la fel? Ei, eu cred că exact așa e și cu inspirația.

La un moment dat, totul se amestecă și avem nevoie de acea cafea (a se citi cu sens figurat) care să ne reîmprospăteze simțurile. Apoi, când ne vine inspirația, totul vine uns pe pâine. Ce mă ajută pe mine? Să-mi dau întâlnire cu… mine.

Întâlnire cu tine îți poți da oriunde și oricând. Chiar și când faci clătite pentru copil, speli vase sau mergi la bancă. Important! Rămâi în liniște, rămâi cu tine, ascultă-te.

Atunci când vine inspirația…

Să notați tot la ce vă gândiți și vi se pare reușit pe moment. Nu vă gândiți la faptul că e banal… Nu, asta nu își are locul pe moment. Mâine, inspirația nu va mai fi atât de indulgentă și darnică.

Ideile vin singure. Și uneori, sunt chiar foarte reușite. Dacă ți-a venit o idee notează într-o foaie. O idee venită în cap ca un bec aprins, poate fi un nou început. Și ce poate fi mai plăcut decât momentul când te-ai ascultat pe tine și ți-ai urmat instinctul.

O idee bună poate face doar o singură dată click, după asta poți să nu ți-o mai amintești. Și aici nu mă refer doar la scris. Această idee este universală.

Ce „ucide” inspirația?

Știți ce ucide inspirația? Gălăgia cu care încercăm să ne astupăm gândurile. Nu gălăgia ce persistă în jurul nostru: oameni, mașini, etc. Ci gălăgia artificială: Cum ar fi cărțile audio sau podcasturile. Acestea sunt foarte bune. Dar, în unele momente, ele sunt de prisos. Nu prea te pot ajuta să te asculți pe tine.

Mintea este concentrată la ce asculți și respectiv, nu are un moment de respiro pentru a fi productivă în ale inspirației.

De multe ori, când ascult ceva, or citesc, mă prind la ideea că nu asimilez informația. Și când am conștientizat asta, înțeleg că, de fapt, creierul nu asimilează ce încerc eu să-i dau, pentru că singur încearcă să genereze idei. Atunci, închid tot și curg ideile șiraguri. Cum spuneam, neapărat notate.

Partenerele inspirației sunt disciplina și organizarea

Da, inspirația este bună. Dar, ea nu aduce rezultate dacă nu există disciplină. Or, o idee rămâne pe loc dacă nu este dezvoltată. Pentru asta ne trebuie disciplină și organizare.

De ce avem nevoie de organizare și disciplină? Pentru că uneori, inspirația nu vine. Și cu cât mai mult ne concentrăm în căutarea unei surse de inspirație cu atât mai mult aceasta nu vine. E stresantă senzația, știu.

Dar, dacă doar așteptăm, ea poate să nu vină foarte mult timp. Atunci ne salvează disciplina. Ne organizăm și doar începem. Și de multe ori, formula e: Disciplină, inspirație, motivație. Și este și asta o ieșire din monoton și sur.

Gata, o să închei aici. Ideea de bază și ideea generală o găsește fiecare pentru sine. Or, cum spuneam într-un articol, pentru cineva poate fi la mijloc, altcineva o găsește la sfârșit. Totul e relativ.

Ca să închei cu o încercare de a glumi, o să spun: Ce faci atunci când nu ai inspirație să scrii și nu îți vin ideile? Corect, scrii despre inspirație.