Îmi tot repet mie și tare aș vrea să o înțeleagă și ceilalți. Și anume, să nu dau sfaturi când nu mi le cere nimeni. În special, sfaturi date altor mame, or în general, femeilor. Cel mai des, îmi aduc de asta aminte când primesc și eu genul de sfaturi.
Dar, cel mai mult mă amuză 1500 de întrebări pe care ți le poate da un necunoscut pe stradă.
Mă plimbam cu cel mic, care își făcea somnul de frumusețe în cărucior și m-am gândit să-mi iau o cafea.
Când mă apropii și spun: „Bună ziua, un capucino, vă rog!”, aud în schimb: „Of, da lui nu îi este frig? Ce nu-l ții în casă pe așa vreme?”. Bun, iată că se încep, îmi zic eu. Răspund că l-am îmbrăcat bine, iar căruciorul îl apără de vânt.
Dar, iată că urmează următoarea rundă. Dau să achit, iar doamna mă întreabă:
-Nu hrănești cu piept?
-Ba da!
-Cum, hrănești copilul cu piept și bei cafea? Se uită doamna nedumerită la mine.
Ei cum la mine, la buzele mele vopsite cu ruj roșu.
-Mie mi se poate! O zi bună! Și ofer cel mai sincer zâmbet posibil.
Ce s-ar fi gândit femeia? Că sunt o mamă vitregă. Ce asta-i mamă? Și-a vopsit buzele cu roșu și își cumpără cafea. Asta în timp ce, sărmanul copil doarme în frig și după asta, va mai mânca și lapte cu cofeină.
Mi-a mai oferit și o privire plină de sens. Avea ochii aceea în care timp de o secundă, citești tot ce ți-ar fi spus omul în vreo zece minute. Doar nedumerire, acuzare și reproș.
Mă afectează astfel de comentarii și priviri „pline de sens”? Nu, mă amuză. Mă simt un fel de Cruella cu copil.
Mai merg zâmbind după asta, gândind-mă la toată situația per general. Și am în mine un fel de euforie stranie și îmi vine să râd malefic ca în filmele alea (știți voi). Sărmana femeie, chiar și-a manifestat grija pentru copil. A fost debusolată, eu nu mă încadrez în standardele ei de: „ Cum se crește corect un copil?”
Și iată mă întreb: De ce noi femeile ne simțim obligate să educăm, să judecăm, să luăm la întrebări alte femei? Aici chiar nu contează dacă e o femeie străină or e cea mai bună prietenă.
Solidaritate, compasiune, înțelegere, sunt doar câteva acțiuni care ar fi mult mai binevenite decât un reproș sau un sfat necerut. Nu ne judecă și ne „răstignesc” bărbații. O facem noi. Da, chiar noi! Greșim!
Un sfat e super folositor, atunci când ți-a fost cerut. Dar, când persoana nu are nevoie de el, acesta își pierde din valoare. Tu ți-ai obosit gura degeaba, iar persoana căruia i l-ai oferit a rămas cu o informație care, în cel mai bun caz o va ignora.
În cazurile rele, aceste sfaturi, lecții și întrebări debusolează. Afectează direct, iar în unele cazuri mai oferă și o tonă de complexe, emoții negative și pur și simplu o dispoziție proastă.
Ar fi bine să excludem acest obicei din rutina noastră. Iar, dacă primim astfel de sfaturi, necerute, să le ignorăm și să facem haz de ele.
Fiecare femeie are propriul standard de viață și face așa cum știe ea mai bine. Adesea, aceste standarde și tipare nu coincid cu cele ale altor femei. Și e normal. Fiecare om e diferit și face diferit. Să încetăm să ne punem cu toate în aceeași oală și să nu aruncăm cu pietre în femeile care vor să iasă din ea.
